la circ (muzeu si biblioteca)

Am fost sa vad LaLa la Circul Fernando, o expozitie cu si despre o pictura a lui Degas. La Morgan Library. Orice imagine de circ imi reaminteste de copilaria mea cand in  fiecare duminica tata ma ducea la Circ, langa Batistei.
  La Morgan, la primul etaj, itntr-o sala mica am gasit o exponzitie dedicata aniversarii sutei de ani de la publicarea primului volum din A la recherche du temps perdu. Cateva fotografii si cateva din carnetele (caietel?) lui Proust. Intr-una din poze, Proust statea langa un print de Branconvan.
Caietele de prin anii 1908 mi-au amintit imediat caietlu de insemnari ale unchiului meu. Aceleasi liniatura, aceleasi coperte si linie rosie dubla verticala. Scrise pe la 1920-25, de Dumi, fratele tatului meu, povesteau in detalii cum o curtezase pe Mimi, viitoarea lui sotie, cum i-a pus mana pe san si i-a scos bluza..Dar in al doilea caiet al lui erau vreo zece pagini despre arta contemporana. Ma uimise cat stia despre suprarrealism, la vremea cand foarte putini aveau habar.
Iesind din sala asta, m-am trezit in expozitia despre desenul surealist.
 Ar zice unii - Asta e scopul artei, sa te scoata din scoarta protectoare a conformismului zilnic. Sa faci legaturi in memorie?  Eu zic - S-a intimplat. Memoria e formata de  povestile cu care poti sa-ti traiesti viata.

Geamuri sparte

La première personne que j'aperçus dans la rue, ce fut un vitrier dont le cri perçant, discordant, monta jusqu'à moi à travers la lourde et sale atmosphère parisienne. Il me serait d'ailleurs impossible de dire pourquoi je fus pris à l'égard de ce pauvre homme d'une haine aussi soudaine que despotique. 
Beaudelaire mi-a amintit de geamgii colindând pe strada cocoșați de povara geamurilor carate pe spate si strigând ascuțit  "Geamuri sparte!". De la Parisul lui Beaudelaire până la copilăria mea - o suta de ani pe strada.

Ma rugam uneori de ei sa-mi dea o bucățică de chit.

Addio del passato

Aveam vreo șapte opt  ani. Când pierdeam un pariu si trebuia sa plătesc (in timbre sau caise verzi) ziceam sau mi se spunea Adio del pasato. Nu știam de Verdi sau de Traviata. Dar in mahalaua de la Piața Traian  toți știam adio del pasato adică "S-a dus".  Ce a fost a fost. Era timpul când in țară toți știam ca ce a fost a fost. 

M-a lovit bolidul, nostalgia.

Citesc astăzi in New York Times un articol despre asteroidul  care s-a prăbușit în Rusia, și văd un cuvânt care nici nu știam că există in engleză - bolid. O doamne! nu am mai auzit vorba asta de zeci și zeci de ani. Din copilărie, de la scoală, când jucând handbal mă aruncam ca un bolid în jucătorii inamici. Asta este distanța,  asta este viata în alta țară,  limbă și cultură. Nu mai întâlnești unele cuvinte.  Nu te mai lovește Bolidul. Cerul nu mai are fulger.

Imperii

Cănd eram copil mi s-a spus  cu un fel de mândrie că bunicul meu învățase germana la șantan.  Un timp nu am știut ce înseamnă asta. Pe urmă, mi-am imaginat că șantan înseamnă la curve și mă întrebam ce cuvinte sau expresii o fi învățat. (echivalent cu mine învățând spaniola de la porno video-uri). După un lung timp am aflat ca șantan însemnează cafenea cu numere de revista, cuplete, cântece.  Cuvânt de origine franceza. Oare germanii nu aveau un nume de-al lor pentru producțiile astea.
Acum la maturitate înțeleg povestea cu bunicul  (mort în 1919). Este despre lupta de influentă intre cultura germană și franceză în Oltenia și despre bunicul care nu avea nici măcar liceu, dar smecher, prinsese germana din aer. Dar franceza? Oare știa franceza?