joi, 26 februarie 2015

Printul fericit

Aveam vreo cinci, sase ani. Venea o masina sa ma duca la camin. Fugeam. Ma ascundeam si trebuiau sa ma caute prin fund de curti si pe scari dosnice.
Educatoarea (tovarasa educatoare) sedea in fata, ling sofer. In fiecare zi, sa treaca timpul, cerea unui copil sa spuna o poveste. Cand mi-a venit randul am spus singura poveste care o sitam, povestea printului fericit. Mi-o citise tata de cateva ori din Wilde. In fiecare zi, printul dadea ceva de al sau unui nefericit. Si-a dat pana si vederea ochilor. Sacrificandu-se isi castiga fericirea.
In zilele ce au urmat   tovarasa educatoare m-a invitat sa stau intre ea si sofer - in fata, la fereastra.

Niciun comentariu: