După venirea comuniștilor, mătușa mea s-a identifica cu prințesele ruse in exil, eroine in multe melodrame teatrale din anii interbelici. Trebuiau sa lucreze ca sa trăiască. Desi nu prea a lucrat, matusa devenise acceptata in societatea boieroaicelor naționalizate. In sfârșit!
Probabil ca aveam cinci ani când tata mi-a citit Printul Fericit, povestea lui Oscar Wilde despre statuia de aur care dăruiește tot pentru fericirea altora. Tata era fiu, nepot și strănepot de bancheri. Fusese de mulți ani un om de stânga. Nu știu dacă mai era in mizeria anilor 50 sau poate își asemuia soarta...
Acum 50 de anu am făcut calamburul asta "Ce-i in gură nu-i minciună" vad ca acum e utilizat cu referințe sexuale. Evident os sa fie mult folosit si cu sexces.
Tot pe atunci am scris: Un oameni gândesc in cuvinte, alții in sentimente. Acu vreo zece ani s-a publicat cu mult sucess Inteligenta emoționala!
