Toate pânzele sus

 

Am învățat multe limbi străine la viata mea. Pe unele mai bine, pe altele doar un pic. Pe la 60 de ani, fiind la New York, m-am dus să urmez un curs de navigație cu pânze. Nu mă așteptam ca pentru asta să trebuiască să învăț o limbă cu totul nouă. Chiar și în românește nu știam decât „babord” și „pupa”. Cât despre noduri... nici acum nu știu să-mi leg șireturile de la pantofi.

Mason, nu zidar

Acum vreo zece ani am vizitat un vechi prieten pe care nu-l văzusem de vreo treizeci de ani. Eram în București pentru prima oară după tot atâția ani. Una dintre primele lui întrebări a fost de când am ajuns mason. Era o confuzie – scrisesem câteva articole despre masonry în publicații tehnice, masonry fiind construcția de case din cărămidă.

        Întrebarea m-a surprins și mi-a rămas în minte. 

 M-am cam lămurit acum două zile, când am văzut un interviu pe YouTube cu Gulbekian. Povestea despre politicieni contemporani în lojele masonice. Cercetând mai departe, am aflat de influența masoneriei în formarea statului românesc. 

Om bătrân și nu am știut nimic despre subcultura asta. Bună? Rea?

Rumanian Review

 Cautând pe internet  discuții despre humor legate de Robert Escarpit am fost trimis repede la un citat  in publicăția Rumaninan Review care il menționează. Cumva surprins ca cineva în 1970s il cunoștea am vrut sa aflu mai mult despre articol si revista, tot ce am aflat a fost ca revista era publicata la Bucuresti