Dă Doamne românului mintea cea de pe urmă. O, de câte ori nu mi-am amintit de vorba asta și nu m-am minunat de adevărurile ei profunzi. M-am străduit dar nu am reușit sa o traduc fără sa pierd sensuri...
Mai este o expresie care o folosesc des. A murit la timp.
Cum se împletesc vorbele astea? Care e timpul potrivit? Aștepți să-ți vină mintea de pe urmă? Dar dacă nu o să-ți vină niciodată mintea la cap....? Moartea e probabil când se duce sufletul, nu mintea. Sau poate invers.
Mintea de pe urmă poate sa fie la capătul unui un șir infinit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu