Sunt in Miami, într-o bodega deschisa târziu noaptea. Obsev lângă casa a fruit-bar. Pe eticheta scrie Căpșuni. Evident o cumpăr. Ieftin, dar foarte prost la gust. Poate e un semn bun. Sa se vândă lucruri bune în tară și tâmpeniile la străini.
Tin minte ca se spunea despre doctorul Piscanu ca își făcuse medician la Paris și primise o diplomă pe care scria Bon Pour L'Orient.
Ma gândeam sa încep sa scriu despre magia care însoțea mărfurile care erau vândute cu eticheta de export. Nu am reușit insa să-mi amintesc când și ce am avut care era pentru export. Poate o sticlă de Murfatlar, Poate o pereche de pantaloni.
Poate niciodată spus, dar tata trimițăndu-ma sa învăț germana mă pregătea pentru export. Sau poate era credința lui religioasa în ingineria care o sa salveze lumea (sau cel putin pe ingineri.) de mizeria vieții cotidiene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu