O imagine ce mi-a rămas Paznic de far cu sprânceana mereu încruntată . Cumva
ăsta sunt și eu. In ultimii zece, cincisprezece ani. Mi-am găsit misiunea. Târziu în viată. Se potrivește cu esența mea morală. Si cu singurătatea mea.
Încruntarea prezice un atac de inimă. Dar încerc sa ma țin tare. Pentru cei pierduți pe străzi....
Hai, să încerc sa zimbesc la ideile astea. Un zâmbet subțire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu