duminică, 20 mai 2012
Votul liber
Tata era bolnav în pat. Nu mai avea putere nici măcar să se miște în pat. Il împingeam din când în când sa nu stea tot timpul pe spate. Uneori își pierdea luciditatea și vorbea aiurea. A sunat la ușă. Era zi de vot și vroiau sa știe de ce tata nu votase. Prin ușa deschisa se vedea patul lui. Au plecat. Peste o oră au revenit. Oricare ar fi fost condiția lui, trebuia sa voteze. Am început să
țip la ei. S-au cam speriat, dar nu s-au lăsat. "Votează dumneata, tovarășe." Votasem dimineața, dar am votat din nou ca
să-i fac sa plece. O! Libertatea de a nu vota.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu