Eram prieteni la o vârstă când vroiam sa devenim poeți. Nu orice poeți, nu doar poeți publicați. NU. Prinți ai poeziei. Era gradul cel mai înaintat în panteonul nostru cultural. Libertatea de a arunca cuvintele din suflet. Puteam să ne imaginăm actori laureați ai premiului de stat.Sau sportivi olimpici. Dar noi ne fixasem la visul de a fi poeți.
Dintre noi toți unul singur încă se mai străduiește. (Colegul lui de clasă a ajuns un poet cunoscut. Cunoscut mai mult ca jurnalist, dar oricum.cunoscut.) Se străduiește într-o limba străină,sau aproape străină -franceza, într-o țară unde se vorbește portugheza. De mult nu mai avem niciun contact.
Iar eu. acum, de abia mai stăpânesc gramatica.
Dintre noi toți unul singur încă se mai străduiește. (Colegul lui de clasă a ajuns un poet cunoscut. Cunoscut mai mult ca jurnalist, dar oricum.cunoscut.) Se străduiește într-o limba străină,sau aproape străină -franceza, într-o țară unde se vorbește portugheza. De mult nu mai avem niciun contact.
Iar eu. acum, de abia mai stăpânesc gramatica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu