Expoziția cărții franceze.

Probabil că aveam vreo sase sau șapte ani când tata m-a dus la Expoziția Cărții Franceze. Coadă imensă. Fostul Palat Regal. Văzusem astfel de cozi numai în poze, la mausoleul lui Lenin. Incă țin minte cum mergeam dea lungul rafturilor goale. Majoritatea cărților fuseseră furate. Acum îmi dau seama că furturile astea fuseseră eroice. Să-ți riști libertatea să citești o carte franceză contemporană. Titlu și autor cenzurat, desigur. Care era scopul expoziției? Sa vezi ca încă se mai  publicau cărți în limba franceza?  Eu în fapt vroiam, să văd ce albume cu Roudoudou sau Riquiqui mai erau. (Văd ca încă mai exista cumva.)
Ce m-a șocat a fost un Larousse legat cu lanț de o masă.  In loc de desene, majoritatea ilustrațiilor erau  fotografii. M-a nemulțumit profund. Cultura eternă....era în schimbare.
Retrograd de la șapte ani!